Simplul fapt de a scrie un text te transforma. Daca e vorba de o intreprindere majora, cum e scrierea unei carti, in mod sigur vei ajunge, la finalul “calatoriei” sa fii altcineva.
Am simtit asta din proprie experienta. In momentul in care am inceput, anul trecut in decembrie, sa scriu prima carte dedicata finantelor personale (al carui titlu n-o sa-l divulg, pentru moment), mi-am conceput un plan. E desuet (cel putin din punctul meu de vedere) sa subliniez ca fara un plan nu poti realiza nimic consistent. A pleca intr-o calatorie fara sa cunosti destinatia poate fi o aventura dar eu nu vreau o aventura (sau nu o vreau in primul rind) ci doresc sa-mi indeplinesc un tel: acela de a da mai departe din experienta mea in domeniul finantelor personale si al investitiilor, de a expune celor care doresc sa asculte o viziune personala asupra unui lucru pe care multa lume il doreste dar pe care putini reusesc sa-l obtina: libertatea financiara.
Sa revin: am pornit la drum in modul in care obisnuiesc, facind un plan. In cazul de fata era vorba de planul cartii. Initial am structurat cartea in felul urmator:
- Introducere
- patru capitole fara nici o atasare (as zice capitole independente)
- patru parti care au fiecare in constituire un anumit numar de capitole
- Incheierea
- Multumiri
- Bibliografia
Am inceput Introducerea, care initial a avut doua parti tematice, ulterior trei. Dupa citva timp am citit cuprinsul unei carti (nici nu-mi amintesc care) in care introducerea avea structura unei parti a cartii, adica era alcatuita din mai multe capitole. Hopa! Mi s-a parut interesant si am revazut primele capitole pe care eu le intitulasem “independente”. Mi-am dat seama, pe loc, de faptul ca acele capitole erau pur si simplu elemente si notiuni introductive iar Introducerea ar trebui sa fie un fel de prima parte.
Deci am renuntat la ideea de a avea o introducere si citeva capitole independente (care la vremea respectiva mi s-a parut o abordare deosebit de interesanta) si am restructurat continutul, adaugind o introducere formata din mai multe capitole.
Ei vezi, insusi actul creatiei te schimba in acelasi fel in care (spun fizicienii din fizica cuantica si ulterior filosofii) insusi actul observarii produce modificari in structura universului. Interesant, nu?
