Scrierea unei carti necesita disciplina si perseverenta.
Cei care scriu stiu acest lucru. De multe ori iti trebuie ani de zile pentru a termina o carte. Inspiratia nu te serveste continuu, de multe ori obosesti, n-ai chef sau pur si simplu te-ai saturat. Daca pe deasupra ai semnat un contract pentru o carte, cu un termen limita care trebuie respectat, apare un factor suplimentar de presiune.
Trebuie sa spun de la inceput ca acest gen de viata nu imi place. Prefer libertatea de actiune, optez pentru un program flexibil. Orice lucru are un pret, iar pretentiile mele se pot realiza pentru ca nu sunt legat de o editura. Am marele noroc sa imi pot permite publicarea cartii pe care o scriu din fonduri proprii. De aici pornesc o serie de avantaje, atat economice cat si legate de timp.
Totusi, pe mine ma preseaza ceva: dorinta de a scrie. De multe ori ma surprind deruland in minte pasaje din “Iesi din labirint”, din capitolul care este in lucru, din capitolele urmatoare sau chiar din cartile viitoare! Acest lucru se intampla cand imi vin idei care ma entuziasmeaza. Atunci, aproape automat, minte intra in functiune programul “scriitor non-fiction” care incepe sa dicteze. E ca un alter-ego care vrea sa-mi citeasca din cartea inca nescrisa.
Programul tot mai aglomerat pe care il am m-a obligat sa dedic, la inceput, o zi din saptamana pentru scrierea cartii. In momentul in care mi-am dat seama ca mi-ar place sa scriu si alte carti, mi-am “batut in cuie” aceasta zi (cei care ma urmaresc pe milionarul mioritic stiu ca deja am structura de continut a mai multor volume, pusa de-o parte pentru cand voi avea timp sa scriu). Ulterior, vazand ca nu pot termina “Iesi din labirint” pana la sfarsitul anului, am marit programul saptamanal la doua zile. In acest fel sunt in stare, in functie de inspiratie, sa termin 2-3 capitole pe luna (de obicei doua…).
Acest gen de abordare a programului de scris mi se potriveste de minune. Sunt foarte hotarat sa produc materiale de calitate, de aceea scrisul in sine imi consuma multa energie. Dupa cele doua zile de scris simt nevoia sa iau o pauza. Sunt sigur ca nu m-as incadra in portretul robot al scriitorului care se retrage intr-o cabana izolata de munte , departe de civilizatie, pentru cateva luni, pentru a scrie cartea vietii sale, intr-un program de lucru zilnic.
Programul pe care il folosesc mi se potriveste si imi permite sa termin, daca vreau, o carte pe an. Voi vedea in ce masura “avantul revolutionar” ma va tine in priza, dupa lansarea primei carti. Feed-back-ul de la cititori este foarte important.
